Martisorul este o sarbatoare romaneasca traditionala, ce simbolizeaza venirea primaverii si reinvierea naturii, celebrarea aparitiei florilor si trecerea iernii grele. Aceasta sarbatoare este intampina cu bucurie si nerabdare de romani, in felurite moduri. Cel mai cunoscut este oferitul martisoarelor, dar de multe ori nu cunoastem semnificatia acestora, si le oferim pentru simpla lor frumusete. Bineinteles, gestul este apreciat, dar ce inseamna cu adevarat acestea? De ce se ofera? Voi vorbi despre martisorul traditional si simboluri ale acestuia, pentru a afla cum s-a nascut aceasta traditie si pentru ca atunci cand oferi un martisor, sa cunosti toate motivele pentru care ai fost impins sa o faci.
Cand a aparut martisorul?
Sarbatoarea martisorului, denumirea populara a lunii martie, are loc pe date de 1 a acesteia, in prima zi a sezonului primaverii, deoarece in vechiul calendar roman aceasta era prima zi a anului, avand loc “Matronalia”, cinstirea zeului Marte, ocrotitor al agriculturii, al fertilitatii, al roadelor si al reinvierii naturii. Ziua avea o semnificatie multipla, atat trecerea in urmatorul an cat si tranzitia anotimpurilor, sosirea vremii calde, frumoase si iesirea din iarna grea si mohorata. Acest simbol are si origini tracice, iar prima data se crede ca a aparut in romania in Mehedinti; este o traditie specifica spatiului carpatic si imprejurimilor.
Legendele martisorului
Aceasta vesela celebrare isi are propriile legende, in functie de cum s-au raspandit in stramosi, unele variante ramanand consacrate. Una din acestea povesteste ca spre apus, intr-o zi, Soarele a coborat pe pamant, la o hora, si s-a intruchipat intr-un fecior. Acesta a fost rapit de un zmeu si intemnitat intr-un loc bine ascuns, iar cerul a ramas intunecat, lumea nu mai radea, nu mai petrecea, totul era trist si pustiu, iar pe zmeul neinfricat nu avea nimeni curajul sa il infrunte. Intr-o zi, un tanar curajos si voinic a hotarat sa mearga in cautarea Soarelui, pentru a-l elibera si a reda bucuria oamenilor. Drumetia lui a durat trei anotimpuri, iar apoi cand a gasit castelul unde era intemnitat Soarele a mers sa-l infrunte pe zmeu. S-au luptat zile intregi pana cand tanarul a izbandit sa-l doboare pe zmeu si a reusit sa elibereze Soarele, acesta ridicandu-se inapoi la cer, luminant si vestind venirea primaverii si a luminii. Fiind ranit si slabit de toate puterile, tanarul a sangerat pe zapada pana cand s-a stins, sangele lui creand firicele rosii peste neaua cea alba. Dupa ce zapada s-a uscat, au aparut primele flori – ghioceii, vestitorii primaverii. De aici provine traditia impletirii unui fir rosu si unul alb, din lana, ce se daruieste in semn de recunostinta fata de tanarul care a adus bucuria reinvierii naturii printre oameni. O alta legenda spune ca Baba Dochia a tors firul rosu si alb in timp ce urca cu oile pe munte, cel alb reprezentand iarna geroasa iar cel rosu caldura primaverii. In traditia straveche firul rosu a fost mai intai negru, apoi albastru, se spune ca cel negru cu alb semnifica culoarea oilor Dochiei, albe si negre, iar cel albastru semnifica culoarea cerului. Firul negru de lana este interpretat ca venind si de la cojocul babei, fie de la culoarea pamantului sau de la intunericul iernii si vremea rea.
Ce semnifica firul alb cu rosu, impletit?
Legendele relatate mai sus explica aparitia firului de martisor, iar semnificatia acestuia isi are originile in povestile spuse de catre stramosii nostri. Firul impletit este un simbol al contrastelor, asemanat cu firul vietii, unde binele si raul se afla intr-o continua lupta, sau foate insemna ciclul naturii. Se spune ca firul reprezinta “funia” anului, in care se prind zilele ce urmeaza a veni, cu lucruri bune sau rele. Albul si rosul impletit simbolizeaza biruinta vietii asupra mortii, a caldurii asupra vremii reci si posomorate, a luminii asupra intunericului, a primaverii asupra iernii, a rodniciei asupra infertilitatii. In anumite zone se considera un simbol al pamantului si cerului sau al soarelui si lunii. Firul rosu simbolizeaza sacrificiul, dragostea si dedicarea, iar cel alb puritatea, pacea, intelegerea.
